Siguranța armelor nu este separată de măiestria folosirii lor. În practica Wudang, Jiàn (剑), Dāo (刀), Qiāng (枪), Gùn (棍), Fúchén (拂尘) și alte instrumente extind corpul dincolo de raza sa obișnuită. O mică eroare de distanță, priză, sincronizare sau atenție capătă proporții mai mari atunci când o armă se deplasează prin încăpere.

Qìxiè Ānquán (器械安全) înseamnă siguranța armelor sau a echipamentului. Lǐyí (礼仪) înseamnă etichetă, conduită rituală adecvată sau comportament respectuos. În antrenament, aceste două idei sunt inseparabile. Eticheta nu este un ornament. Este disciplina vizibilă care menține practica clară, calmă și sigură pentru practicant, colegi, profesor și spațiul de antrenament.

Arma ca extensie

O armă de antrenament trebuie tratată ca o extensie a posturii, a pașilor, a mișcării taliei și a intenției. Dacă trupul este dezorganizat, arma devine dezorganizată. Dacă mintea rătăcește, arma continuă să se miște prin spațiu chiar și după ce atenția s-a îndepărtat de ea.

De aceea, începătorii învață mai întâi cum să țină, să poarte, să stea și să se oprească având o armă, înainte de a exersa tăieturi, împunsături, măturări, rotiri sau schimburi cu partenerul mai complexe. Prima lecție nu este viteza. Este controlul.

Controlul are trei niveluri:

• arma nu pune practicantul în pericol
• arma nu îi pune pe ceilalți în pericol
• arma exprimă clar metoda, fără tensiune inutilăAcelași principiu se aplică fiecărei arme, indiferent dacă are imaginea ascuțită a unui Jiàn sau imaginea contondentă a unui Gùn. Un baston nu are tăiș, dar o armă lungă din lemn, mișcată cu viteză, poate totuși provoca răni. Un ciucure flexibil sau un pămătuf poate părea moale, dar poate distrage privirea, se poate agăța de îmbrăcăminte sau poate ascunde poziția mânerului.

Verificarea înainte de antrenament

Fiecare armă trebuie verificată înainte de antrenament. Această inspecție este simplă, dar previne multe probleme evitabile.

În cazul armelor din lemn, căutați fisuri, așchii, deformări, vârfuri slăbite și suprafețe aspre. Un baston sau o tijă de suliță fisurată se poate rupe sub forța de rotație. Un mâner cu așchii poate răni mâna în timpul alunecării sau al schimbării prizei.În cazul armelor metalice de antrenament, verificați dacă lama nu este ascuțită, vârful este controlabil, garda este bine fixată, mânerul nu se rotește și accesoriile nu s-au slăbit și nu zornăie. Lamele flexibile de antrenament trebuie să se îndoaie uniform și să nu prezinte bavuri ascuțite. Lamele de antrenament mai rigide trebuie totuși să fie adecvate nivelului elevului și spațiului disponibil.

În cazul armelor cu material textil, ciucuri, șnururi sau păr, verificați dacă prinderea este sigură. Un ciucure sau un capăt de pămătuf slăbit schimbă comportamentul armei în timpul cercurilor rapide.

Verificarea trebuie să includă și corpul. Mușchii reci, oboseala, încălțămintea nepotrivită, distragerea atenției sau o podea instabilă influențează siguranța cu care poate fi mișcată arma.

Spațiul de antrenament

Armele necesită mai mult spațiu decât practica fără arme. Zona sigură nu reprezintă doar lungimea armei în fața corpului. Aceasta include întregul arc al tăieturilor, măturărilor, întoarcerilor, retragerilor, cercurilor deasupra capului și depășirilor accidentale ale razei de mișcare.

Înainte de a începe, verificați dacă:

• podeaua este plană, uscată și nu este alunecoasă
• pe traiectoria armei nu există tavane joase, lămpi, oglinzi, mobilier sau obiecte nefixate
• celelalte persoane se află în afara razei complete de mișcare
• există suficient spațiu pentru oprire fără a păși în direcția altei persoaneArmele lungi necesită o atenție deosebită. În timpul unei întoarceri, o suliță sau un baston poate ajunge în spatele practicantului, iar în timpul unei măturări, mult în lateral. Capătul din spate al armei trebuie perceput la fel de clar ca cel din față.

Antrenamentul în aer liber necesită, de asemenea, atenție. Iarba poate ascunde gropi sau pietre. Vântul poate influența ciucurii, hainele largi și echilibrul. Spațiile publice necesită o reținere suplimentară.

Viteza progresivă

Viteza se dobândește prin control. O tehnică de armă care este neclară la viteză redusă nu va deveni corectă la viteză mare. Va deveni doar mai greu de corectat.

Progresia obișnuită este:

1. învățați traiectoria fără forță
2. conectați traiectoria cu poziția și pașii
3. adăugați rotația taliei și o direcție clară a tăișului sau a vârfului
4. creșteți ritmul, menținând arma stabilă
5. exersați secțiunile rapide numai atunci când oprirea și revenirea sunt sigureAceastă progresie protejează atât articulațiile, cât și încăperea. Multe erori în folosirea armelor apar din cauza balansării cu umărul și încheietura mâinii, în timp ce picioarele și talia întârzie. Practica lentă îi oferă elevului timp să simtă dacă centrul conduce arma sau dacă arma trage centrul după ea.

Oboseala reprezintă, de asemenea, o problemă de siguranță. Când priza, postura sau atenția slăbesc, aceeași mișcare devine mai puțin precisă. Un practicant obosit trebuie să reducă viteza, să simplifice secțiunea sau să se oprească înainte ca arma să scape de sub control.

Eticheta în antrenamentul de grup

Eticheta armelor face ca o sală de antrenament să fie ușor de înțeles. Toată lumea trebuie să poată vedea cine exersează, cine așteaptă, unde sunt așezate armele și când s-a încheiat o mișcare.

Obiceiurile uzuale includ purtarea armei aproape de corp în timpul mersului, orientarea lamei sau a vârfului departe de ceilalți, păstrarea unei poziții nemișcate în timp ce se ascultă corecturile și așezarea armelor într-o zonă clar delimitată, nu de-a curmezișul căilor de trecere.Când intrați într-un grup sau îl părăsiți, nu traversați linia de mișcare a altui elev. Așteptați până când secțiunea s-a încheiat. Dacă o armă cade, opriți-vă înainte de a o ridica, astfel încât și practicanții din apropiere să se poată opri. Dacă cineva intră în raza de antrenament, reduceți imediat mișcarea, în loc să vă așteptați ca cealaltă persoană să observe.

Respectul față de armă înseamnă și să nu vă jucați cu ea între repetări. Rotirea, îndreptarea, lovirea ușoară sau testarea vitezei în mod neglijent, în timp ce alte persoane se află în apropiere, fac spațiul imprevizibil. O armă trebuie să fie activă când antrenamentul este activ și nemișcată când antrenamentul este întrerupt.

Antrenamentul cu partener

Antrenamentul cu arme alături de un partener necesită limite și mai stricte decât forma individuală. Scopul său este de a învăța distanța, sincronizarea, unghiul, contactul și stăpânirea de sine, în timp ce ambele persoane rămân suficient de în siguranță pentru a continua să învețe.

Lucrul cu partenerul trebuie să înceapă cu roluri, viteză și ținte stabilite de comun acord. Practicanții trebuie să știe dacă exersează un tipar fix, testează distanța sau practică o aplicație controlată. Schimbarea vitezei sau a țintei fără acord încalcă încrederea și crește riscul.Prima distanță care trebuie învățată este distanța de oprire: spațiul în care arma poate fi oprită înainte de contact. Numai după ce aceasta devine sigură trebuie adăugate contactul ușor, legarea armelor, devierea sau un ritm mai rapid.

Dacă un partener pare nesigur, pășește într-o zonă periculoasă, pierde priza sau devine emotiv, opriți-vă. Continuarea în condiții de confuzie formează o judecată greșită. În lucrul cu armele, o bună sincronizare înseamnă și să știți când să nu vă mișcați.

Depozitarea și întreținerea

Depozitarea face parte din siguranță. Armele lăsate pe podea creează pericole de împiedicare și pot fi călcate sau deteriorate. Lamele trebuie introduse în teacă sau așezate astfel încât tăișul și vârful să nu fie expuse. Armele din lemn trebuie păstrate uscate și depozitate astfel încât să nu se deformeze.

Armele de antrenament nu trebuie tratate ca jucării sau decorațiuni. Chiar și o armă atârnată pe perete trebuie fixată în siguranță. O armă purtată în public trebuie acoperită sau împachetată corespunzător, în conformitate cu regulile locale și bunul-simț.

Întreținerea dezvoltă și atenția. Curățarea unei lame, verificarea unui baston sau strângerea unei piese slăbite îl învață pe elev să observe detaliile înainte ca acestea să devină probleme.

Greșeli frecvente

Exersarea prea aproape de ceilalți. Elevul poate cunoaște distanța formei fără arme, dar poate uita că arma mărește raza de acțiune în toate direcțiile.

Confundarea lipsei tăișului cu lipsa pericolului. O lamă neascuțită, un baston din lemn sau o armă flexibilă de antrenament poate provoca totuși răni prin impact, împungere, biciuire sau pierderea controlului.

Creșterea vitezei înainte ca traiectoria să fie clară. Practica rapidă amplifică erorile de poziție, priză, unghi al tăișului și capacitate de oprire.

Lăsarea armei să conducă trupul. Când brațele se balansează primele, arma trage umerii și rupe înrădăcinarea. Corpul trebuie să ghideze arma prin pași coordonați și mișcarea taliei.Ignorarea capătului din spate. Armele lungi sunt active la ambele capete. O întoarcere care pare sigură în față poate fi periculoasă în spate.

Neglijarea etichetei între repetări. Multe accidente au loc după încheierea mișcării formale, când atenția scade, dar arma se află încă în mână.

Termeni-cheie

Siguranța armelor începe înainte de prima mișcare și continuă după încheierea formei. Practicantul verifică instrumentul, evaluează spațiul, controlează viteza, îi respectă pe ceilalți și își menține atenția asupra întregii traiectorii a armei. Această bază permite exersarea clară a măiestriei armelor.