Dǎoyǐn (导引) este un termen chinezesc mai vechi pentru mișcare ghidată, întindere, practici ale respirației și ale atenției. El aparține sistemului istoric rădăcină din spatele Qìgōng (气功) modern, Yǎngshēng (养生, hrănirea vieții) și a multor exerciții de bază folosite în antrenamentul Wudang.

Termenul este practic, mai degrabă decât misterios. Dǎo (导) înseamnă a ghida, a conduce sau a dirija. Yǐn (引) înseamnă a trage, a întinde sau a scoate în afară. Împreună, Dǎoyǐn descrie exerciții care ghidează respirația și atenția, în timp ce deschid corpul prin mișcare deliberată.

Pentru studenții Wudang, Dǎoyǐn explică de ce exercițiile de încălzire, întinderile lente, mișcările animalelor, rotațiile coloanei vertebrale și exercițiile coordonate cu respirația fac parte din practica internă: deschid corpul, reglează respirația, liniștesc mintea și pregătesc pentru un Qìgōng și o muncă martială mai profunde.

Context istoric

Dǎoyǐn este mai vechi decât termenul modern Qìgōng. Înainte ca Qìgōng să devină un termen-umbrelă obișnuit în secolul al XX-lea, practicile chinezești de auto-cultivare și exercițiile terapeutice foloseau denumiri precum Dǎoyǐn, Tǔnà (吐纳, eliminarea și absorbția respirației), Xíngqì (行气, mișcarea lui Qì), Nèigōng (内功, lucru intern) și Yǎngshēng.

Unul dintre cei mai importanți martori timpurii este Dǎoyǐn Tú (导引图), o hartă din mătase excavată din mormintele Han din Mǎwángduī (马王堆), de lângă Chángshā (长沙). Mormântul 3 a fost sigilat în 168 î.Hr. Harta arată zeci de figuri care stau în picioare, se apleacă, întind mâinile, se răsucesc, imită animale și folosesc instrumente simple. Imaginea păstrată este deteriorată, așa că detaliile sale trebuie interpretate cu atenție, dar arată clar că mișcarea și cultivarea sănătății erau deja practici organizate în perioada Han timpurie.

Dǎoyǐn s-a dezvoltat ulterior în mai multe direcții: practică de păstrare a sănătății, autocultivare daoistă și antrenament corporal marțial. Seturile moderne precum Bāduànjǐn (八段锦), Wǔ Qín Xì (五禽戏) și Yìjīn Jīng (易筋经) păstrează multe calități asemănătoare cu Dǎoyǐn, chiar și atunci când sunt predate astăzi sub denumirea mai largă de Qìgōng.

Caracterul practicii

Practicarea Dǎoyǐn combină trei elemente simple.

Mișcarea: Corpul se deschide prin îndoire, întindere, rotire, pliere, pășire, ghemuire, întindere a brațelor sau mișcări inspirate de animale. Mișcarea ar trebui să fie clară și deliberată, nu moale sau neglijentă.

Respirația: Respirația însoțește mișcarea fără a fi forțată. În multe exerciții, inspirația susține în mod natural ridicarea, deschiderea sau adunarea, în timp ce expirația susține coborârea, plierea, eliberarea sau revenirea. Aceasta este un ghid, nu o regulă rigidă.

Atenție: Mintea urmează acțiunea. Practicantul observă linia care se deschide, schimbarea greutății, respirația, coloana vertebrală, mâinile și revenirea la centru. Atenția dă mișcării calitatea ei interioară.

De aceea Dǎoyǐn nu poate fi redus la simpla întindere. Aceeași mișcare se schimbă atunci când este executată cu aliniere, respirație relaxată și conștientizare clară.

Relația cu Qìgōng

Qìgōng este acum termenul mai larg și mai familiar. Acesta include meditația în picioare, exerciții în mișcare, metode de respirație, pregătire marțială, practică terapeutică și cultivare internă. Dǎoyǐn este una dintre ramurile mai vechi din cadrul acestui domeniu mai amplu.

Diferența este de accent:

În antrenamentul real, aceste categorii se suprapun. O singură încălzire Wudang poate fi Dǎoyǐn deoarece deschide coloana vertebrală, Tǔnà deoarece coordonează respirația și Qìgōng deoarece antrenează împreună postura, respirația și intenția.

Dǎoyǐn în antrenamentul Wudang

Practicarea Wudang depinde de un corp mobil, conectat, relaxat și atent. Dǎoyǐn sprijină aceste calități înainte ca formele să devină complexe.

Deschiderea articulațiilor: Rotațiile și extensiile blânde pregătesc umerii, coloana, șoldurile, genunchii, gleznele, încheieturile și degetele înainte de lucrul în poziții, Qìgōng, Taiji sau practica armelor.

Legarea respirației de mișcare: Exercițiile simple fac mai ușor de observat când respirația devine reținută, zgomotoasă sau tensionată. Scopul este o continuitate liniștită.

Antrenarea coloanei vertebrale: Multe mișcări Dǎoyǐn îndoaie, alungesc, răsucesc sau unduiesc coloana vertebrală. Acest lucru sprijină mișcarea condusă de talie necesară în Tàijíquán, Tàiyǐ Wǔxíngquán și în lucrul cu armele.

Dezvoltarea liniilor întregului corp: Întinderea, tragerea și plierea îl învață pe practicant să simtă conexiunea de la picior la mână, în loc să miște membrele izolat.

Așezarea atenției: Repetiția oferă minții un obiect simplu. Practicantul învață să rămână prezent pe parcursul întregii mișcări.

Dǎoyǐn este deosebit de util pentru începători deoarece oferă corpului și minții o punte între mișcarea obișnuită și practica internă.

Forme și imagini comune

Dǎoyǐn nu este o singură secvență fixă. Formele comune includ:

• mișcări de ridicare și coborâre;
• aplecări laterale și rotații ale coloanei vertebrale;
• aplecare înainte și revenire în poziție verticală;
• deschiderea umerilor, taliei, șoldurilor și gleznelor;
• mișcări inspirate de animale, precum imagini cu urs, cocor, maimuță, cerb, tigru sau dragon;
• întinderi, trageri, împingeri și eliberări coordonate cu respirația;
• exerciții în șezut sau în picioare pentru reglare liniștită.

Imaginile animalelor trebuie înțelese ca calități ale mișcării, nu ca imitație teatrală. Imaginea unei cocori poate antrena echilibrul și alungirea. Imaginea unui urs poate antrena greutatea și rădăcinarea. Imaginea unei maimuțe poate antrena agilitatea și vigilența. Imaginea oferă corpului o calitate de întruchipat.

Această utilizare a imaginii este de asemenea importantă în artele marțiale Wudang. Multe forme folosesc nume inspirate din animale, munți, nori, râuri, nemuritori sau imagini cosmologice. Dǎoyǐn îl învață pe student să trateze imaginile ca instrucțiuni de mișcare, nu ca decorațiuni.

Context de sănătate și cercetare

Dǎoyǐn tradițional aparține Yǎngshēng: practici pentru păstrarea sănătății, menținerea mobilității, reglarea respirației și susținerea vitalității pe termen lung. Cercetarea modernă studiază de obicei practicile înrudite sub termeni precum Qìgōng, Bāduànjǐn, Tai Chi sau exerciții minte-corp.

Dovezile trebuie interpretate cu prudență. Practicile de mișcare blândă pot sprijini echilibrul, mobilitatea, relaxarea, conștientizarea respirației, dispoziția și calitatea vieții pentru unele grupuri, dar calitatea studiilor, metoda de predare, durata practicii și starea participanților variază mult. Dǎoyǐn nu ar trebui prezentat ca un tratament sau ca un înlocuitor pentru îngrijirea adecvată.

Pentru studenți, lecția sigură este una practică: Dǎoyǐn poate fi util atunci când este practicat în limitele capacității personale, cu respirație naturală, atenție relaxată și respect față de semnalele durerii.

Ghiduri de practică

Începeți cu o amplitudine mică. Corpul ar trebui să se deschidă treptat. Mișcările mari nu sunt mai bune dacă provoacă tensiune.

Păstrați respirația naturală. Nu forțați respirația profundă, nu țineți respirația și nu adăugați respirație inversă puternică decât dacă a fost predată în mod specific.

Mișcați-vă din centru. Lăsați talia, coloana vertebrală și zona Dāntián să organizeze membrele.

Alungiți înainte de a răsuci. Când rotiți sau vă aplecați, creați mai întâi spațiu prin coloană. Acest lucru protejează zona lombară și menține mișcarea clară.

Evitați durerea și amorțeala. Senzația de întindere poate fi acceptabilă; durerea ascuțită, furnicăturile, presiunea, amețeala sau disconfortul articular înseamnă că amplitudinea sau metoda trebuie reduse.

Întoarce-te la liniște. După o secvență, stai în liniște timp de câteva respirații înainte de a trece la forme, practica de ședere sau activitatea zilnică.

Greșeli frecvente

Transformarea lui Dǎoyǐn în calistenie. Dacă mișcările sunt grăbite sau mecanice, calitatea internă dispare. Încetiniți suficient cât să simțiți respirația, postura și direcția.

Forțarea întinderii. Yǐn înseamnă a deschide prin tracțiune, nu a smuci. Corpul ar trebui să se alungească prin relaxare și structură, nu prin efort agresiv.

Dirijarea excesivă a respirației. Coordonarea respirației este utilă, dar regulile rigide de respirație pot crea tensiune. Respirația naturală este corectă până când se dezvoltă o coordonare mai profundă.

Folosirea imaginației fără structură. Imagini precum cocorul, ursul sau dragonul sunt utile doar atunci când corpul rămâne aliniat. Vizualizarea vagă nu poate înlocui mișcarea corectă.

Sărind peste revenire. Fiecare mișcare de deschidere are nevoie de o revenire la centru. Fără această revenire, practica devine împrăștiată, iar sistemul nervos nu se liniștește.

Tratarea lui Dǎoyǐn ca fiind separat de antrenamentul marțial. Deschiderea articulațiilor, reglarea respirației și legarea atenției de mișcare pregătesc același corp care mai târziu execută forme, lucru în partener și arme.