Antrenamentul Wudang folosește multe cuvinte chinezești scurte pentru mâini. Un profesor poate cere un pumn, o palmă, o mână în cârlig, degete-sabie, o palmă împingătoare, o palmă de înșirare sau o acțiune de apucare. Unele descriu forma mâinii, în timp ce altele descriu ceea ce face mâna.

Acest articol oferă vocabularul de bază pentru formele mâinii și metodele mâinii folosite în practica fără armă, forme, lucru în pereche și antrenamentul cu arme. Este o referință de limbaj, nu un manual de luptă. Scopul este să înțelegeți dacă o corecție se referă la degete, încheietură, suprafața palmei, direcția forței sau metoda întregului corp.

Forma și metoda

Două termeni sunt deosebit de utili:

手型 (Shǒuxíng) descrie forma în sine: pumn, palmă, cârlig, gheară sau degete-sabie. 手法 (Shǒufǎ) descrie acțiunea: împingere, apăsare, tăiere, înfilare, blocare, prindere sau schimbare. O formă corectă a mâinii este utilă doar atunci când este conectată la metoda corectă. O formă de palmă fără conexiune cu corpul este goală; o metodă puternică cu încheietura prăbușită este nesigură și ineficientă.

Forme de bază ale mâinilor (基本手型 Jīběn Shǒuxíng)

拳 (Quán) este pumnul închis. Degetele se strâng în palmă, iar degetul mare se închide peste degetul arătător și mijlociu. Pumnul este ferm, dar umărul rămâne relaxat, iar încheietura aliniată.

掌 (Zhǎng) este palma deschisă. Poate împinge, lovi, apăra, devia, ghida sau „asculta” prin contact. Tehnicile cu palma sunt importante în Tàijíquán, Bāguàzhǎng, în mișcările de deschidere și închidere din Qìgōng și în multe forme Wudang.

勾手 (Gōu Shǒu) este mâna în cârlig. Degetele se adună, iar încheietura se îndoaie astfel încât mâna capătă o formă asemănătoare unui cârlig. În practica formelor, mâna în cârlig antrenează controlul încheieturii, adunarea și claritatea direcțională. Nu trebuie forțată în rigiditate; încheietura rămâne conturată, dar vie.

剑指 (Jiàn Zhǐ) înseamnă degete de sabie. Degetul arătător și mijlociu se întind împreună, în timp ce celelalte degete se închid. Apare în practica sabiei, în gestul ritual daoist și în unele mișcări fără armă.

爪 (Zhǎo) înseamnă gheară. În limbajul marțial, se referă la o formă a mâinii de apucare sau de gheară. Practica Wudang nu reduce acest lucru la simpla forță a degetelor. Forma de gheară trebuie să rămână conectată la cot, umăr, talie și la metoda pașilor.

Părțile mâinii

Aceste cuvinte ajută la clarificarea corecțiilor. Dacă forța ajunge la 拳面 (Quánmiàn), fața pumnului trebuie să fie aliniată. Dacă ajunge la 掌根 (Zhǎnggēn), călcâiul palmei este activ. Dacă 腕 (Wàn) se prăbușește, mâna își pierde conexiunea cu antebrațul.

虎口 (Hǔkǒu) este membrana dintre degetul mare și arătător. În apucare, prindere și lucrul cu armele, gura tigrului trebuie să fie vie: nici strânsă complet, nici deschisă fără control.

Metode comune ale mâinii (常用手法 Chángyòng Shǒufǎ)

推 (Tuī) apare în 推掌 (Tuī Zhǎng, palma împingătoare) și 推手 (Tuīshǒu, mâini împingătoare). Nu ar trebui să însemne împingere doar din braț. În practica corectă, împingerea este susținută de picioare, dirijată de talie și exprimată printr-un umăr relaxat și un încheietură aliniată.

按 (Àn) este apăsarea cu o calitate de coborâre. În Tàijíquán este una dintre energiile familiare ale mâinii și este adesea tradusă ca „împinge” sau „apasă”. Corpul se așază, coatele coboară, iar palmele se conectează la centru.

穿 (Chuān) înseamnă a trece prin. O palmă de tip „threading” poate trece prin linia centrală, printr-o deschidere sau pe lângă o forță care vine. Cuvântul sugerează precizie și continuitate, nu coliziune.

劈 (Pī) înseamnă a despica sau a tăia în jos. Apare în metode de pumn și în limbajul armelor. Punctul important este o linie descendentă conectată, ghidată de corp.

拿 (Ná) înseamnă a lua, a ține sau a prinde. În Qínná (擒拿), devine parte din vocabularul controlului articulațiilor și al capturării. Mâna nu acționează singură; prinderea necesită poziție, unghi, sincronizare și structură corporală.

缠 (Chán) înseamnă a înfășura sau a face spirală. Este util pentru contact spiralat, controlul unui braț și trecerea de la apărare la control. În practica internă, înfășurarea este ghidată de talie, nu doar de încheietură.

Exemple de pumn, palmă și cârlig

冲拳 (Chōng Quán) este o acțiune directă de pumn. Pumnul se deplasează înainte cu încheietura aliniată, umărul relaxat și corpul bine ancorat.

推掌 (Tuī Zhǎng) este o palmă de împingere. Suprafața de contact poate fi centrul palmei sau baza palmei, în funcție de metodă. Îl învață pe student să păstreze palma conectată la cot și talie.

穿掌 (Chuān Zhǎng) este o palmă de pătrundere. Apare atunci când mâna trece prin centru sau își schimbă unghiul fără a rupe continuitatea.

云手 (Yún Shǒu), mâini de nor, este un nume familiar de mișcare din Tàijíquán. Mâinile se schimbă alternativ în cercuri, iar talia se rotește, greutatea se transferă, iar brațele urmează corpul.

换手 (Huàn Shǒu) înseamnă a schimba mâinile. Poate face referire la schimbarea mâinii conducătoare, la schimbarea contactului în lucrul cu partenerul sau la înlocuirea unei forme de mână cu alta în cadrul unei forme.

Corecții auzite în practică

松手 (Sōng Shǒu) nu înseamnă că mâna devine moale. Înseamnă că tensiunea inutilă de strângere se eliberează, astfel încât mâna să poată schimba rapid forma, păstrând în același timp o structură clară.

坐腕 (Zuò Wàn) înseamnă că încheietura se așază în unghiul corect. Acest lucru este comun în lucrul cu palma și în lucrul cu sabia. O încheietură așezată susține forța; o încheietură prăbușită pierde forța.

手随腰转 (Shǒu Suí Yāo Zhuǎn) este una dintre cele mai importante idei de antrenament. Mâinile urmează talia. Dacă mâna se mișcă singură, tehnica devine locală și deconectată. Dacă talia se rotește prima, mâna devine expresia finală a mișcării întregului corp.

Metoda de practică

Când înveți o formă, identifică mai întâi forma mâinii: pumn, palmă, cârlig, degete în sabie sau gheară. Apoi identifică metoda: împinge, apasă, înfășoară, taie, ridică, blochează, prinde, învăluie sau schimbă. Astfel se separă ceea ce este mâna de ceea ce face mâna.

Următorul pas este să conectezi mâna la corp. Un pumn se conectează la încheietură și antebraț. O palmă se conectează la cot și umăr. O mână în cârlig se conectează la talie și la direcția pașului. În practica Wudang, mâna este capătul vizibil al întregii structuri.

Elevii ar trebui să fie atenți la aceste cuvinte în timpul corecturilor. Dacă corectura numește o parte a corpului, ajustează structura. Dacă numește o metodă, ajustează acțiunea. Dacă numește o direcție, ajustează linia de forță. În timp, termenii devin indicii practice: forma devine clară, încheietura rămâne vie, talia conduce, iar mâinile se mișcă fără tensiune excesivă.