Lǚ Dòngbīn (呂洞賓) este cel mai celebrat dintre Cei Opt Nemuritori (八仙 Bā Xiān) și figura cea mai direct legată de tradiția artelor marțiale Wudang. Un savant și poet din dinastia Tang, este venerat ca patriarh al alchimiei interne (內丹 Nèidān) și este creditat cu întemeierea stilului Sabia Celor Opt Nemuritori (八仙劍法 Bāxiān Jiànfǎ), o comoară marțială a Muntelui Wudang. Numele său de naștere a fost Lǚ Yán (呂巖). Dòngbīn (洞賓), care înseamnă „Oaspete în grotă”, este numele său de curtoazie. Mai este numit și Maestrul Pur-Yang (純陽子 Chúnyáng Zǐ) și Strămoșul Lǚ (呂祖 Lǚ Zǔ), acest din urmă titlu fiind folosit mai ales în cadrul școlii Quánzhēn (全真, Perfecțiunea Desăvârșită) a daoismului, care îl venerează ca pe unul dintre Cei Cinci Patriarhi de Nord (北五祖 Běi Wǔ Zǔ).

Context istoric

Lǚ Dòngbīn este datat în mod tradițional în dinastia Tang (618–907 d.Hr.), cu nașterea sa plasată în mod variat în jurul anilor 755 sau 796 d.Hr. în Prefectura Jīngzhào (京兆府, lângă actualul Xī'ān, provincia Shǎnxī). El este unul dintre puținii Opt Nemuritori menționați în înregistrări istorice oficiale — Istoria Song din dinastia Song (宋史 Sòng Shǐ) include referințe la el. Poezia sa a fost adunată în Poezia completă a dinastiei Tang (全唐诗 Quán Táng Shī).

Familia sa avea un statut considerabil. Se spune că bunicul său a servit ca șef al Ministerului Riturilor, iar tatăl său ca prefect al Hǎizhōu. În ciuda talentelor sale și a ambiției sale academice, Lǚ a picat de două ori examenele imperiale Jìnshì (进士) — un eșec decisiv care, potrivit legendei, l-a îndreptat de la viața birocratică spre calea daoistă.

Visul meiului galben

Cel mai faimos episod din povestea lui Lǚ Dòngbīn este Visul meiului galben (黄粱梦 Huáng Liáng Mèng), una dintre cele mai repovestite povești din literatura și teatrul chinez.

În timp ce stătea la un han din Cháng'ān, tânărul Lǚ l-a întâlnit pe nemuritorul Zhōnglí Quán (鍾離權). Pe când Lǚ aștepta să-i fiarbă terciul de mei, Zhōnglí i-a împrumutat o pernă ca să se odihnească. Lǚ a adormit și a visat o viață întreagă — a trecut examenele imperiale, s-a căsătorit bine, a ajuns într-o funcție înaltă, a avut copii, a adunat avere, a fost acuzat pe nedrept, a pierdut totul, și-a văzut familia pierind și, în cele din urmă, a zăcut murind în sărăcie. Când s-a trezit, meiul încă nu era fiert. Evenimentele a aproape douăzeci de ani trecuseră în timpul necesar pregătirii unei mese simple.

Visul a dezvăluit caracterul trecător al succesului și al suferinței lumești. Lǚ a renunțat la ambiția de a ocupa o funcție guvernamentală și i-a cerut lui Zhōnglí Quán să-l primească drept discipol.

Această poveste a devenit baza celebrei piese din dinastia Yuán The Yueyang Tower (岳阳楼) de Mǎ Zhìyuǎn, iar expresia „visul meiului galben” a intrat în limba chineză ca proverb pentru iluzia ambiției lumești.

Cele zece încercări

Înainte de a-l accepta pe Lǚ ca discipol, Zhōnglí Quán l-a supus la zece încercări menite să-i testeze detașarea de atașamentele lumești. Aceste încercări i-au testat reacția la durere, pierdere materială, ispită, frică și nedreptate:

A ajuns acasă și și-a găsit familia moartă — și nu a arătat nicio durere. Au înviat; el nu a arătat nicio bucurie. Un cumpărător l-a înșelat la piață — nu s-a certat. Un cerșetor l-a blestemat și l-a hărțuit — a rămas calm și a cerut iertare. Un tigru i-a amenințat turma — a rămas neclintit, fără teamă. O femeie frumoasă a încercat să-l seducă — a rămas neafectat. A descoperit aur îngropat — a refuzat să-l ia. I s-a vândut medicament otrăvit — l-a băut fără să se plângă. O inundație i-a amenințat viața — a stat fără să fugă. Demoni i-au ieșit în cale — nu a arătat nicio teroare.

După ce a trecut de toate cele zece încercări, Lǚ și-a dovedit pregătirea pentru învățătura Dao-ului. Zhōnglí Quán l-a învățat alchimia interioară, iar Imortalul Dragonului de Foc (火龍真人 Huǒ Lóng Zhēnrén) i-a făurit o sabie ucigătoare de demoni.

Contribuții la practica daoistă

Semnificația lui Lǚ Dòngbīn în istoria daoistă se extinde mult dincolo de biografia sa legendară. Lui i se atribuie mai multe dezvoltări care au modelat tradiția:

El a reformat practica periculoasă a alchimiei externe (外丹 Wàidān) — ingerarea de elixire minerale care conțin mercur, plumb și cinabru — pledând în schimb pentru alchimia internă (內丹 Nèidān), un sistem de tehnici meditative pentru rafinarea substanțelor vitale ale corpului: Jīng (精, Esență), Qì (气, Energie) și Shén (神, Spirit).

El a susținut integrarea practicii daoiste, budiste și confucianiste — o sinteză a Celor Trei Învățături (三教 Sān Jiào) care a devenit o caracteristică definitorie a școlii Quánzhēn.

Textul fundamental Quánzhēn Zhōng-Lǚ Chuándào Jí (鍾呂傳道集, Antologia transmiterii Dao-ului de la Zhōnglí Quán la Lǚ Dòngbīn) consemnează dialogurile sale cu maestrul său despre practica alchimiei interne. De asemenea, i se atribuie în mod tradițional Tàiyǐ Jīnhuá Zōngzhǐ (太一金華宗旨, Secretul Florii de Aur), un text-cheie despre meditație și transformare interioară.

Conexiunea cu Wudang

În tradiția Wudang, Lǚ Dòngbīn are o importanță deosebită ca fondator legendar al Spadei celor Opt Nemuritori (八仙劍法 Bāxiān Jiànfǎ), considerată una dintre comorile marțiale ale Muntelui Wudang. Forma Bāxiān Jiàn (八仙剑, Spada celor Opt Nemuritori) practicată în sistemul Sānfēngpài îi continuă moștenirea.

Accentul său pe alchimia internă și pe rafinarea lui Jīng, Qì și Shén se aliniază direct cu cadrul celor Trei Vehicule (三乘 Sān Chéng) al Sānfēngpài — progresând de la artele marțiale (武术 Wǔshù) prin cultivarea sănătății (养生 Yǎngshēng) până la alchimia internă (内丹 Nèidān). Școala Quánzhēn pe care a ajutat să o întemeieze a devenit tradiția daoistă dominantă la Muntele Wudang în timpul dinastiilor Yuán și Míng.

Iconografie

În artă, Lǚ Dòngbīn este înfățișat ca un cărturar rafinat, cu o barbă lungă și rară, purtând veșmintele unui funcționar imperial sau ale unui practician Daoist. Poartă în spate o sabie ucigătoare de demoni și, uneori, ține în mână un măturoi de pene (拂尘 Fúchén), simbol al autorității spirituale și al puterii de a zbura. Înfățișarea sa de cărturar îl deosebește de reprezentările mai rustice sau excentrice ale celorlalți nemuritori.

Vasul său magic (法器 Fǎqì) — obiectul prin care puterea sa poate fi transferată — este sabia sa.

Cult și moștenire

Lǚ Dòngbīn rămâne cel mai venerat dintre Cei Opt Nemuritori, fiind venerat nu doar în templele daoiste, ci și în întreaga religie populară chineză. Este considerat un protector al savanților, al frizerilor și al producătorilor de cerneală, precum și o divinitate a examenelor pentru serviciul civil. Culte de scriere spirituală (扶乩 Fújī) care îl invocă pe Lǚ Dòngbīn au fost documentate din dinastia Song până în prezent.

Yǒnglè Gōng (永乐宫, Palatul Bucuriei Eterne) din județul Ruìchéng, provincia Shānxī, este cel mai important templu dedicat lui. Construit în timpul dinastiei Yuán (începând cu 1247, finalizat în 1358), Sala Chúnyáng conține peste 150 de metri pătrați de fresce care înfățișează 52 de scene din viața sa - printre cele mai fine exemple de artă religioasă din dinastia Yuán.

Votul său legendar - de a atinge nemurirea doar după ce va fi luminat toate ființele simțitoare de pe pământ - reflectă paralela daoistă cu idealul bodhisattva din budism și rămâne central pentru atracția sa populară.