Instrucția artelor marțiale Wudang folosește terminologie anatomică chineză. Când un profesor spune „沉肩坠肘” (Chén Jiān Zhuì Zhǒu — coboară umerii, lasă coatele în jos), elevul trebuie să știe imediat ce înseamnă 肩 și 肘. Acest articol oferă vocabularul esențial al corpului folosit în antrenamentul zilnic.

Cap și Față (头面 Tóu Miàn)

头 (Tóu) — Capul. Creștetul capului, numit Bǎihuì (百会), este un punct de acupunctură cheie și punctul de referință pentru alinierea verticală în întreaga practică Wudang. Instrucțiunea „虚领顶劲” (Xū Lǐng Dǐng Jìn) — suspendă ușor creștetul — apare în aproape fiecare formă.

额 (É) — Fruntea. Zonă țintă în luptă și punct de referință pentru Dāntián-ul superior (上丹田).

眼 (Yǎn) — Ochii. În formele Wudang, ochii urmează mâna conducătoare sau direcția intenției. Instrucțiunea 眼随手动 (Yǎn Suí Shǒu Dòng) — ochii urmează mâinile — antrenează coordonarea dintre vedere și mișcare.

耳 (Ěr) — Urechile. Ascultarea (Tīng 听) în artele marțiale merge dincolo de urechi, până la sensibilitatea întregului corp, dar conștientizarea auditivă rămâne parte a pregătirii de luptă.

鼻 (Bí) — Nasul. Esențial în practica respirației. Respirația Qìgōng se face prin nas, cu excepția cazului în care se indică altfel în mod specific.

嘴/口 (Zuǐ/Kǒu) — Gura. Ținută ușor închisă în timpul practicii, cu limba atingând cerul gurii (舌抵上腭 Shé Dǐ Shàng È) — conectând canalele Rèn Mài și Dū Mài.

下巴 (Xiàba) — Bărbia. Ținută ușor retrasă pentru a alinia coloana cervicală și a proteja gâtul.

Torso (躯干 Qūgàn)

脖子/颈 (Bózi/Jǐng) — Gât. Trebuie să rămână relaxat și aliniat. Un gât înțepenit blochează fluxul de energie dintre cap și corp.

肩 (Jiān) — Umeri. Instrucțiunea 沉肩 (Chén Jiān, coboară umerii) este una dintre cele mai repetate corecturi în antrenament. Umerii ridicați blochează transmiterea forței și creează tensiune.

胸 (Xiōng) — Piept. 含胸 (Hán Xiōng) — a conține pieptul — înseamnă că pieptul este ușor adus înăuntru, nu împins în afară. Aceasta relaxează diafragma și permite ca Qì să coboare în Dāntián.

背 (Bèi) — Spate. 拔背 (Bá Bèi) — a ridica spatele — creează o ușoară rotunjire a părții superioare a spatelui, care lucrează împreună cu 含胸 pentru a deschide spațiul dintre omoplați.

腰 (Yāo) — Talie/spate inferior. Partea corpului menționată cel mai frecvent în instruirea Wudang. Talie este controlorul principal — 主宰于腰 (Zhǔzǎi Yú Yāo, stăpânit de talie). Fiecare tehnică este condusă de rotația taliei.

腹 (Fù) — Abdomen. Locația Dāntián-ului inferior (下丹田). Centrul de greutate și hub-ul cultivării Qì.

肋 (Lèi) — Coaste. Zonă țintă în luptă, în special în tehnici de lovire cu piciorul Wudang, precum 通肋腿 (Tōng Lèi Tuǐ, lovitura care străpunge coastele).

脊椎/脊柱 (Jǐzhuī/Jǐzhù) — Coloană vertebrală. Axa structurală centrală. Trebuie să rămână aliniată natural - nici rigidă, nici prăbușită. Dū Mài (督脉, Vasul Guvernor) rulează de-a lungul coloanei vertebrale.

胯 (Kuà) — Șold/Kua. Articulația șoldului și regiunea din jur. 松胯 (Sōng Kuà, relaxează șoldurile) este esențial pentru poziții joase, transmiterea forței și capacitatea de a roti talia liber. Kuà este locul unde se conectează forța din partea superioară și inferioară a corpului.

Membrele superioare (上肢 Shàng Zhī)

臂 (Bì) — Brațul (în întregime).

上臂 (Shàng Bì) — Brațul superior.

肘 (Zhǒu) — Cotul. 坠肘 (Zhuì Zhǒu, coboară coatele) menține coatele orientate în jos, păstrând conexiunea structurală cu trunchiul. Cotul este, de asemenea, un instrument principal de lovire în Bājíquán (八极拳).

前臂 (Qián Bì) — Antebrațul. Folosit pentru blocare și deviere (格挡 Gédǎng) în aplicațiile de luptă.

腕 (Wàn) — Încheietura mâinii. Trebuie să fie flexibilă pentru practica armelor și suficient de fermă pentru a menține structura în timpul contactului. 坐腕 (Zuò Wàn, așază încheietura) creează un unghi specific care transmite forța prin palmă.

手 (Shǒu) — Mâna.

掌 (Zhǎng) — Palma. Suprafața principală de lovire în Bāguàzhǎng (八卦掌) și în multe tehnici de Tàijíquán.

拳 (Quán) — Pumnul. Format cu degetele strânse ferm și policele înfășurat pe exteriorul degetelor.

指 (Zhǐ) — Degetele. Folosite în Diǎnxué (点穴, lovirea punctelor vitale) și în forme specifice ale mâinii, precum degetele-sabie (剑指 Jiàn Zhǐ) — arătătorul și degetul mijlociu întinse, restul îndoite.

Membrele inferioare (下肢 Xià Zhī)

腿 (Tuǐ) — Picior (în întregime). Cele 36 de tehnici de lovire Wudang (腿法 Tuǐfǎ) sunt clasificate după partea piciorului folosită și direcția forței.

大腿 (Dà Tuǐ) — Coapsă. Oferă masa și puterea pentru poziții și lovituri.

膝 (Xī) — Genunchi. Trebuie să rămână aliniat deasupra degetelor de la picioare în poziții, pentru a preveni accidentarea. 破膝腿 (Pò Xī Tuǐ, lovitura care rupe genunchiul) țintește genunchiul adversarului.

小腿 (Xiǎo Tuǐ) — Fluierul piciorului/Gamba.

踝 (Huái) — Gleznă. Flexibilitatea de aici determină profunzimea pozițiilor și stabilitatea posturilor în picioare.

脚 (Jiǎo) — Picior. Legătura cu solul. 脚踏实地 (Jiǎo Tà Shí Dì, picioarele ferm pe pământ) — ancorarea începe aici.

脚跟 (Jiǎogēn) — Călcâi. Generarea forței în multe tehnici începe prin presiune exercitată prin călcâi în sol.

脚尖 (Jiǎojiān) — Vârfurile picioarelor/degetele. 尖子脚 (Jiānzi Jiǎo, lovitură cu vârful piciorului) este una dintre cele 36 de tehnici de lovire Wudang.

脚掌 (Jiǎozhǎng) — Talpa piciorului. Locul punctului de acupunctură Yǒngquán (涌泉) — cel mai de jos punct al meridianului Rinichiului și un reper-cheie pentru ancorare.

Termeni direcționali în mișcare

上 (Shàng) — Sus, ridicare. 下 (Xià) — Jos, coborâre. 前 (Qián) — Înainte. 后 (Hòu) — Înapoi. 左 (Zuǒ) — Stânga. 右 (Yòu) — Dreapta. 内 (Nèi) — Spre interior. 外 (Wài) — Spre exterior.

Aceștia se combină cu părți ale corpului în instrucțiuni: 左转腰 (Zuǒ Zhuǎn Yāo, întoarce talia la stânga), 前踢腿 (Qián Tī Tuǐ, lovitură frontală de picior), 外摆腿 (Wài Bǎi Tuǐ, lovitură de picior balansată spre exterior).