Zhōnglí Quán (鍾離權), cunoscut și ca Hán Zhōnglí (汉钟离), este cel mai în vârstă dintre Cei Opt Nemuritori (八仙 Bā Xiān) și este adesea considerat liderul și figura senioră a grupului. Fost general militar al dinastiei Hàn, care a trecut la cultivarea daoistă după o înfrângere devastatoare în luptă, el întruchipează transformarea de la puterea lumească la stăpânirea spirituală. El este maestrul lui Lǚ Dòngbīn (呂洞賓) și, prin această filiație, o figură fundamentală în școala Quánzhēn (全真, Perfecțiunea Integrală) a Daoismului, unde este venerat ca unul dintre Cei Cinci Patriarhi de Nord (北五祖 Běi Wǔ Zǔ), cu titlul de Maestru-Strămoș Adevăratul Yang (正陽祖師 Zhèngyáng Zǔshī).

Origini istorice și legendare

Zhōnglí Quán este plasat în mod tradițional în dinastia Hàn (206 î.Hr.–220 d.Hr.), ceea ce îl face cel mai vechi dintre Cei Opt Nemuritori. S-a născut în Yānjīng (燕京, lângă actualul Běijīng). Numele său de curtoazie a fost Jìdào (寂道). Mai este numit și Maestrul Camerei Norilor (雲房先生 Yúnfáng Xiānshēng).

Potrivit legendei, nașterea sa a fost însoțită de raze strălucitoare de lumină care au umplut încăperea. Nu a plâns timp de șapte zile întregi după naștere, apoi și-a rostit primele cuvinte: „Picioarele mele au colindat în palatul purpuriu al nemuritorilor; numele meu este înregistrat în capitala Împăratului de Jad.” Încă din copilărie, fizionomia sa purta semnele unui destin excepțional — un frunte lată, urechi groase, ochi adânci și buze stacojii.

Înfrângerea generalului

Urmând exemplul tatălui său, Zhōnglí a intrat în serviciul imperial și a ajuns la rangul de general. A fost însărcinat să apere granițele imperiului împotriva forțelor tibetane. În ultima sa campanie, însă, armata sa a fost înfrântă.

O versiune a poveștii adaugă o întorsătură remarcabilă: nemuritorul Lǐ Tiěguǎi (李鐵拐), privind din ceruri, a înțeles că priceperea marțială a lui Zhōnglí avea să-i aducă un succes lumesc tot mai mare — titluri, onoruri, avere — care l-ar fi împiedicat să urmeze vreodată Calea Dao. Pentru a-l salva de acest destin, Lǐ Tiěguǎi a coborât deghizat în tabăra inamică și a dezvăluit pozițiile trupelor lui Zhōnglí, asigurându-i înfrângerea. Retragerea dezordonată a fost un act de salvare spirituală.

Singur și fugind în munți, Zhōnglí a întâlnit un bătrân — descris în mod diferit ca un călugăr, un șaman sau un pustnic — care l-a condus la un sanctuar izolat. Timp de trei zile intense, bătrânul maestru l-a învățat filozofie daoistă, metode alchimice și Săbăria Dragonului Verde (青龙剑法 Qīnglóng Jiàn Fǎ). Când Zhōnglí s-a întors să-i mulțumească învățătorului său, bărbatul și locuința lui dispăruseră.

Drumul spre Nemurire

După îndrumarea sa din munți, Zhōnglí Quán s-a dedicat în întregime cultivării spirituale. S-a retras în singurătate, a practicat alchimia și meditația și și-a folosit abilitățile în slujba celorlalți. Cel mai celebru act al său de compasiune a fost transmutarea pietrelor în argint în timpul unei foamete, producând suficient pentru a hrăni întreaga comunitate de țărani înfometați.

În cele din urmă, a stăpânit arta creării elixirului nemuririi și, potrivit tradiției, s-a înălțat la cer pe spatele unei cocori.

Învățătorul lui Lǚ Dòngbīn

Rolul cel mai important al lui Zhōnglí Quán în istoria daoistă este acela de maestru al lui Lǚ Dòngbīn. El a pus la cale Visul Meiului Galben, care l-a trezit pe Lǚ la impermanența vieții lumești, apoi l-a supus celor zece încercări înainte de a-l accepta ca discipol.

Chiar și după ce i-a transmis secretele alchimiei interioare, Zhōnglí a refuzat să-i predea lui Lǚ arta finală a vieții veșnice până când elevul său nu ar fi făcut trei mii de fapte bune. Când l-a testat pe Lǚ oferindu-i să-l învețe transmutarea metalelor inferioare în aur, Lǚ a întrebat dacă aurul va rămâne aur pentru totdeauna. Zhōnglí a răspuns că se va întoarce la starea inițială după cinci sute de ani. Lǚ a refuzat cunoașterea, spunând că nu ar dori să-i înșele pe urmașii viitori care ar putea moșteni aurul fals. Acest răspuns a demonstrat profunzimea morală cerută de Zhōnglí.

Dialogurile lor despre alchimia internă au fost consemnate în Zhōng-Lǚ Chuándào Jí (鍾呂傳道集, Antologia transmiterii Dao-ului de la Zhōnglí Quán la Lǚ Dòngbīn), un text fundamental al tradiției Nèidān.

Iconografie

Zhōnglí Quán este imediat recognoscibil în artă: o figură rotofeie, jovială, cu pieptul gol și burta la vedere, o barbă lungă ce îi ajunge până la ombilic și părul strâns în cocuri distinctive sau șuvițe la tâmple. Este adesea înfățișat râzând sau bând vin.

Vasul său magic este un evantai mare cu pene (sau un evantai din coadă de cal), despre care se spune că are puterea de a readuce morții la viață, de a supune demonii și de a transforma pietrele în metale prețioase. Uneori este reprezentat ținând o piersică a nemuririi. Evantaiul său simbolizează puterea transformatoare a înțelepciunii și principiul daoist al alternanței dintre Yīn și Yáng — un instrument blând, capabil de o forță imensă.

El este venerat ca patronul argintarilor, reflectând legendele alchimice ale compasiunii sale de a face argint.

Locul printre Cei Opt Nemuritori

Ca cel mai vârstnic și mai senior nemuritor, Zhōnglí Quán reprezintă forța, transformarea și puterea autodesăvârșirii. În timp ce Lǚ Dòngbīn întruchipează idealul savantului-săbrier, Zhōnglí întruchipează înțeleptul — o figură care a atins nemurirea prin combinarea disciplinei spirituale personale cu acțiunea compasivă în lume.

Călătoria sa de la general militar la maestru spiritual reflectă o învățătură taoistă fundamentală: adevărata putere nu vine din a-i controla pe alții, ci din a se stăpâni pe sine. Disponibilitatea sa de a renunța la statutul lumesc pentru singurătatea muntelui și folosirea ulterioară a puterilor sale alchimice pentru a-i sluji pe cei mai săraci, în loc să se îmbogățească, îl fac un arhetip al cultivării morale taoiste.