Bună tuturor, am citit recent versiunea în engleză de Stephen Michel, publicată pentru prima dată de Harper Perennial în 1991: "Tao-ul care poate fi spus nu este Tao-ul etern. Numele care poate fi numit nu este Numele etern. Ceea ce nu poate fi numit este realitatea eternă. Denumirea este originea tuturor lucrurilor particulare. Fără dorință, realizezi misterul. Prins în dorință, vezi doar manifestările. Totuși, misterul și manifestările provin din aceeași sursă. Această sursă este numită întuneric. Întuneric în întuneric. Poarta către toată înțelegerea." Iată trei comentarii de Stephen Mitchel: "realizezi misterul": Infinit de minunat, și totuși la fel de obișnuit ca lumina soarelui. Imposibil de știut, și totuși la fel de ușor ca atingeri nasul când te speli pe față. "Această sursă este numită întuneric": Pentru că niciunul dintre simțurile noastre nu o poate percepe. Este numită și "lumină", pentru că cu cât o obstrucționăm mai puțin, cu atât suntem mai strălucitori. "Poarta tuturor înțelepciunilor": Pentru a înțelege, trebuie să rămânem în întunericul necunoașterii. Mulțumesc pentru această discuție!

1. Prima traducere în engleză: John Chalmers (1868) Onorul primei traduceri publicate în engleză îi revine misionarului protestant scoțian John Chalmers. Opera sa din 1868, *The Speculations on Metaphysics, Polity, and Morality of the “Old Philosopher” Lau-tsze*, s-a bazat în mare măsură pe primele traduceri franceze. Capitolul 1 al lui Chalmers: "The Taou (Path) which can be spoken of is not the eternal Taou; the name which can be named is not the eternal name. The nameless (Being) is the origin of heaven and earth; the nameable (Being) is the mother of all things. He who is without desire sees the spiritual excellence (of Taou); and he who is always desiring sees only the bounds (of things)." Aceste două sunt la fel în natură, dar diferite în nume. În similitudinea lor sunt numite un mister; un mister al misterelor, poarta tuturor spiritualităților.

Aceste trei sunt cele mai vechi traduceri în engleză :) Cred că este interesant cum au încercat să le interpreteze.

3. Perspectiva Teosofică/Ocultă: Walter Gorn Old (1904) Traducătorii de la începutul secolului al XX-lea, precum Walter Gorn Old, au fost puternic influențați de spiritualismul occidental și de mișcarea teosofică. Ei traduceau adesea "Tao" ca "Infinitul" sau "Dumnezeu". Capitolul 1 al lui Gorn Old: "Tao care poate fi exprimat nu este Tao-ul etern; numele care poate fi numit nu este numele imuabil. Neexistența este numită antecedentul cerului și al pământului; Existența este numită mama tuturor lucrurilor. Din neexistența eternă, prin urmare, ne uităm să vedem esența spirituală a lucrurilor; din existența eternă ne uităm să vedem limitele lucrurilor. Aceste două izvorăsc din aceeași sursă și diferă doar prin nume. Această identitate este numită Misterul, Misterul Misterelor, Poarta tuturor Spiritualităților.

2. Versiunea definitivă victoriană: James Legge (1891) Sinologul renumit James Legge a inclus traducerea sa în celebra serie Oxford "Sacred Books of the East". Versiunea sa a devenit referința academică pentru Occident timp de aproape un secol. Capitolul 1 al lui Legge: „Tao care poate fi călcat nu este Tao-ul durabil și neschimbător. Numele care poate fi numit nu este numele durabil și neschimbător. (Conceptualizat ca) fără nume, el este Originatorul cerului și pământului; (conceptualizat ca) având un nume, el este Mama tuturor lucrurilor. Mereu fără dorință trebuie să fim, dacă vrem să pătrundem taina sa adâncă; dar dacă dorința este mereu în noi, doar marginea exterioară vom vedea.” Sub aceste două aspecte, ele sunt cu adevărat la fel; dar pe măsură ce dezvoltarea are loc, ele primesc nume diferite. Împreună le numim Misterul. Unde Misterul este cel mai adânc, acolo este poarta a tot ceea ce este subtil și minunat.

Lăsați-mă să încep. Calea care devine o cale... nu este Calea nemuritoare. Acest lucru ne spune ceva foarte important. În momentul în care folosim rațiunea umană... pentru a încerca să înțelegem absolutul... originea și sursa existenței... pierdem ceva. Gândirea și vederile noastre înguste, umane, nu pot cuprinde realitatea TAO-ului... a Căii... care este nemuritoare. Așadar, acest lucru îmi vorbește despre un singur lucru... Non-judecata... Aceasta ne îndrumă, ca omenire, să nu încercăm să ne impunem ideile unii altora... pentru că modul în care descriem... nu este Calea nemuritoare.... Este un răspuns la CALE... sigur... Dar nu abordează ADEVĂRUL absolut... De aceea nu ar trebui să ne rănim unul pe celălalt... judecând... pentru că dacă eu nu cunosc CALEA... însă urmez O CALE... pot împărtăși "O CALE", da, dar niciodată să nu impun. Fii mereu deschis față de ceilalți... Toți trăim în existență în CALEA... nu putem scăpa de asta... Dar toți vedem O CALE... din propria noastră perspectivă. Fii bun... fii deschis... Și să ne îndreptăm spiritul către CALEA... Împreună, toți mergem pe O CALE... către CALEA. Binecuvântări